Votul mamei naibii... (II)

Iata si noul guvern! Traiasca... masa!!! Iar Stolojan si-a aratat dintii, si iar a venit altul sa ii ia locul. Cine altcineva decat Boc! Macar atunci cand va face o prostie vom spune ca a facut boc. Merge. Udrea e ministru, si dracu' e dumnezeu.

Au venit si sarbatorile... Si ce daca! Degeaba au venit! Nu mai e acelasi sentiment ca pe vremuri. Cu lumina mamei voastre cu tot! Cu brazi la sute de lei, globulete, mii de luminite si idioti care au status la messenger ca nu exista Craciun ca in State. Pai logic, ba, ca nu exista ca in state. Ca acolo traditia e dolarul si nu spiritul.


Sunt plictisit de toate astea, si ca sa fie totul frumos, mi se reproseaza ca sufar de o depresie generata de criza financiara. Sa mori tu, ba?! Si eu care credeam ca sufar deceptia vietii mele ca mi-am dat seama cat de corupt trebuie sa fiu.

Macar o singura lumina mai am si eu. Si sper ca ea sa ramana lumina mea pentru anii ce vor urma.

Votul mamei naibii...

Gata! A trecut votul! De aproape o saptamana. Dar era poate prematur sa scriu ceva despre el inainte de a vedea rezultatele finale. Si dupa ce am vazut rezultatele, pot spune doar: SA MA PIS PE VOTUL LOR! SA II VOTEZE DRACU'! Persoanele politice pe care le-am votat au avut un procent foarte bun, de peste 40%. Dar degeaba! Din moment ce la repartitia votului exact contra-candidatii lor au iesit la rampa. Cum dracu' nene? Asta e intrebarea. Ce rost mai are sa ma duc sa votez, daca la repartitie iese tocmai cine nu vroiam eu? Asta e alta intrebare. Si pana la final, orice sfortare inutila de a-mi explica mecanismul votului va fi in van, avand in vedere faptul ca unii au ajuns parlamentari cu 1 vot (reprezentantul minoritatii rutenilor) si respectiv 34 de voturi( unul de la UDMR, refuz sa ii scriu numele din vari considerente).

Eu unul propun asta. Ne schimbam religia, cerem sa ajungem minoritate, sper sa fiti cu mine, iar la urmatoarele alegeri particip eu in numele vostru. Daca reusim sa tinem aceasta minoritate sub 10 oameni, promit sa va bag pe toti prin institutii de stat, ca si asa, lucrurile merg ca inainte de '89(traiasca familia!).

Votati-ma pe mine si promit ca in 4 ani sa nu fac nimic mai mult decat au facut ceilalti dinaintea mea! Mergeti pe incredere!

Nu mai am motivatie

Nimic nu ma mai amuza, nimic nu ma mai motiveaza. Fotbalul deja m-a dezamagit. Si daca nu el oamenii din el (si pentru prosti, nu ma refer la inutilitatea aia numita soccer ci la fotbal american). Toata lumea in jurul meu pare dezamagita, dar cred ca de fapt, eu sunt cel care dezamageste si cel care e dezamagit. Imi vine sa spulber ceva! Coach, crezi ca exista vreo posibilitate sa ajung Defensive End? Macar asa pot sa distrug ceva. Cred ca urmatorul om care nu ma va lua in serios va suferi. Rau! Si daca azi eu vreau sa ma port copilaros, puteti sa ma pupati cat vreti voi in cur ca nu ma port matur si mai stiu eu ce. Vorba aia, sunt momente cand nu am argumente. Si nici nu vreau sa am!

Vreau sa dezamagesc voit!

Am atins cel mai jos punct din ultimii ani, un punct in care, desi ma simt increzator in mine, am ajuns sa dezamagesc pe oricine, oricum, oricand, prin orice. Asteptarile legat de mine sunt atat de mari, incat deja tind sa cred ca oamenii astia nu ma pot slabi vreodata. Oricum ar fi, eu sunt produsul a tone de incarcatura psihologica, coercitie, frustrari si valori pe care le-am triat si iata ce a ajuns. Deja cred ca nu mai trebuie sa demonstrez nimic. Si totusi stiu ca daca ar fi vreodata nevoie de mine( profesional vorbind, desi nu exclud alte aspecte!) nu se va apela la mine. De ce? Nu pentru ca voi dezamagi, ci pentru ca pot. Deja am dezamagit pe cineva. Pe mine! Cum? Simplu. Demonstrand poate prea mult si ridicand stacheta din ce in ce mai sus. Si culmea o ajung. Dar sunt momente in care as vrea ca toata labareala asta inutila, sa ma scuteasca si sa ma lase sa ma comport asa cum vreau. Pe scurt... la dracu' cu tot!

Intalnire cu Valentin Stan

Vreau sa incep cu o intrebare: Cine stia ca pe 14 noiembrie este ziua Dobrogei? Si ca anul acesta s-au implinit 130 de ani de la reintegrarea Dobrogei la patria mama? Eu unul nu stiam, dovada a lipsei de informare asupra acestui fapt, de care, noi, dobrogenii, ar trebui sa fim mandri si sa il celebram. Dar ca multe alte lucruri in tara asta, sigur va fi tratat superficial si cu nesimtire, si asa a fost.

Dar sa revenim. Universitatea "Ovidius" Constanta a organizat o serie de conferinte cu tema "130 de ani de la reintegrarea Dobrogei". Nu am fost prezent de pe data de 20 noiembrie 2008, dar sigur nu voi uita ziua de ieri.

Cu toate ca a inceput cu intarziere, Dl. Valentin Stan si Dna Mariana Cojoc, alaturi de discursul sarcastic si plin de verva al Dl. Marian Cojoc, au reusit sa ne introduca intr-o stare de interes pentru ce avea sa ni se transpuna in orele ce urmau.

Am ramas stupefiat sa observ cat de meticulos si bine documentat este Valentin Stan, in demonstratia sa de diplomatie gresita si politici slabe la Marea Neagra, conduse cu lipsa de abilitate de seful statului nostru. N-are rost sa il mai numesc, cert e ca nu am crezut niciodata in el si nu voi crede. Puteti sa ma numiti comunist sau cum vreti voi, nu voi crede pana nu voi vedea exact ce trebuie sa vad in tarisoara asta.

Este pacat ca astfel de conferinte nu sunt mai mediatizate, pentru ca ar fi bine ca publicul sa vada exact ce se intampla la nivel inalt si sa inteleaga ce repercursiuni pot avea greselile diplomatice. Dar asta numai daca ai pe cineva abil sa iti explice. Aseara l-am cunoscut pe cel mai abil, Valentin Stan. Dupa parerea mea un maestru al analizei politice.

Este difici sa il urmaresti, pentru ca uneori cantitatea de informatii te poate depasi. Dar asta inseamna sa te pregatesti. Ce mai! O intalnire de nivel inalt, categoria grea.

Sigur va fi o intalnire care va dura in amintirea mea.

Suntem liberi sau nu?

In ultimii ani tot mai multi se intreaba asta, iar dupa declansarea crizei, daca ai ochi sa citesti cum evolueaza lucrurile politic si social, incepi sa iti dai seama cat de urat a evoluat omenirea.
Suntem guvernati de nevoi speciale, care nu neaparat ni le dorim. Crizele politice se acutizeaza, social clivajul dintre cei bogati si cei saraci se adanceste, iar tehnologia ne transforma in oameni reci, dominati de nevoia de informatie, condusi de aceasta. Si la baza tuturor acestor lucruri sta banul, creditul, finantele. Cu alte cuvinte, bancile si cei care le controleaza.

Napoleon Bonaparte avea dreptate cand spunea "Cand banii unui guvern depind de banci, bancile, si nu sefii de guvern controleaza societatea." Doar uitati-va pe strada si veri ramane surprinsi sa vedeti ca bancile surclaseaza farmaciile, magazinele alimentare sau orice alt magazin. In supermarket-uri sigur veti gasi cel putin o sucursala, doua bancomate si nu numai. Birouri de credite, specialisti consultanti, etc., iata ce se poate gasi intr-un hypermarket.

Si sa nu uitam de Federal Reserve(FED) sau banca principala a americanilor. Dar este ea de fapt a americanilor? Consiliul de conducere a FED este format din cateva banci internationale, multe cu sucursale in Europa si nu numai. Si vazand asta in America, care este exponentul democratiei in lume, cat de liberi suntem noi cu adevarat?

O sa incep o serie de posturi in care sa imi expun punctul meu de vedere de ce cred ca lucrurile in lume s-au incordat. Nu vreau sa critic, ci doar sa explic de ce vad eu lucrurile asa.

The Dark Knight

Filmul a aparut si a trecut si cu toate astea, inca imi provoaca frisoane pe sira spinarii cand il privesc. Cred ca e a 8-a oara cand il vad si tot reuseste sa ma surprinda.

Sunt fan al Omului Liliac de mic. Inexplicabil mi-a produs o fascinatie incredibila acest personaj, ale carei bariere morale depasesc orice cadru usor imaginabil noua oamenilor de rand. Pana si regulile carora el se supune sunt diferite.

Si totusi nu ar fi complet fara The Joker. Christopher Nolan s-a intrecut pe sine cand a pus in scena Batman Begins si The Dark Knight, in special prin uimitoarea perfomanta actoriceasca a lui Heath Ledger. Un actor care a desavarsit rolul negativ cu cele mai pregnante legaturi in lumea reala. Anarhistul perfect. Christopher Nolan reusit sa redea atmosfera terestra si tangibila acestor doua personaje antagonice, dar totusi cu atat de multe in comun. Sunt captat pe veci.

Acesti actori tineri de la Hollywood, Christian Bale, Heath Ledger, alaturi de C. Nolan, au impus un nou standard asupra filmelor cu supereroi. Va fi greu sa impui un nou standard, dar va fi si mai greu sa te autodepasesti. Nu imposibil, daca pastreaza aceeasi directie geniala.

O zi de luni ca nici una, scrisa intr-o zi de marti fara chef

Iata a ca inceput inca o saptamana si vad cum timpul se scurge, iar eu simt ca nu fac nimic semnificativ. Asa ca sa o luam cu inceputul.

Trezitul de dimineata. Suna saracul telefon mobil ca disperatul, si mie nu mi se rupea voalul de somn in care ma aflam. Dar m-am trezit intr-un final. Poate nu trebuia sa ma culc atat de tarziu. Nu de alta, dar ceva imi spune ca nu ma voi trezi nici dintr-o cafea tare.
La facultate toate-s vechi si noi sunt toate. Proful era la fel de traznit ca noi toti ceilalti. Si pe deasupra ne pierduse deja.

Momentul apoteotic se apropie. Afara, cand le tineam de urat colegelor care fumeaza, s-a intamplat ceva care m-a facut sa ma indoiesc profund ca ne aflam intr-un campus universitar: un caine, in calduri, s-a decis sa isi marcheze teritoriul. Din pacate, nu era nici un copac in preajma decat piciorul meu. Asa ca, dragi mei, eu sunt un copac, dupa standardele urinare ale cainilor de acolo.

Plimbandu-ma prin oras am ramas traznit cand am observat afisul electoral in care se regaseste profesoara noastra, doamna Mariana Cojoc. Sau cel putin asa credeam eu ca o cheama. De fapt o cheama Marioara Cojoc. Am ramas copac! Ca tot au decis cainii pentru mine, nu?

Am ajuns acasa, am adormit, m-am trezit si am plecat la o intalnire de familie. Iar de acolo mi s-a rupt firul. Stiu ce s-a intamplat, dar parca ziua de luni si nu seara m-a lasat traznit.

Am ajuns acasa, am bagat capul in perna si m-am trezit ca sa scriu despre ziua de luni intr-o dupa masa de marti.



Sunt fericit insa ca nici un caine nu s-a gandit sa isi marcheze teritoriul azi si inexplicabil toti ma evitau azi. Caini si oameni. Poate probabil fiindca daca cineva se gandea sa mai faca o miscare teritoriala se trezea cu un sut in coaie si o ploaie de cuvinte dulci despre origini si sanatate...

I against I

I'm and educated fool with money on my mind. I'm chasing ghosts, and I forgot about other little or bigger pleasures of life. So caught up in this consumer society, that your values are often dictated by unreal necessities. And yet, I'm not without control. I do realize and understand how things work, and what triggers our needs, but it only comes down to an inner struggle. I against I. One won't survive, but in the end, the survivor, will be more than just the old me. It's a matter of placing the right bet and playing the right card.

Moarte, inmormantare, durere si bani

Ce te poate da peste cap mai rau decat decesul unei persoane dragi? Mai ales cand aceea persoana este cea care ti-a dat viata. Nu cred ca pot intelege o astfel de durere si nu vreau sa o inteleg prea curand.

Insa, evenimentele recente, m-au pus in fata unei astfel de situatii. Mama unei dragi colege a plecat dintre noi. Nici nu imi pot da seama de durerea ce probabil o simte, si sincer probabil sunt prea traznit de situatie ca sa vreau sa stiu. Ce e cert, e ca moartea asta i-a adus nu numai o durere sufleteasca, ci si o mare lovitura financiara.

Partas la inmormantare, am ramas stupefiat cum groparii negociau preturile pentru curatarea unor buruieni, o placa de beton si alte mici nimicuri care nu ar trebui sa coste. Nimic nu mai este sfant. Si ma intreb, oare, ei nu au parinti in viata? Sau daca au avut, cum s-au simtit cand au murit? Nimic sfant.


Si totul s-a terminat cu un sec "Dumnezeu s-o ierte!", in timp ce banii il incomodau fatis in buzunarul salopetei portocalii.

Atat de prosti sunt romanii?

Cat de rau ne putem afunda singuri? Asta e chiar o intrebare ce trebuie raspunsa.

Se apropie alegerile si daca stai sa aduni tot ce s-a facut in ultimii 4 ani, ramai socat ca sa observi ca de fapt nu s-a schimbat nimic, oricum l-ar chema pe premier sau presedinte, oricat de diferit ar pune fiecare partid problema.

Miezul problemei apare acum vreo 19 ani, de la revolutie incoace. Mai exact, trecutul nostru.

Politicienii nostrii, de acum si de atunci, ca sunt putini schimbati, alaturi de Impuscatul si Academiciana Elena Ceausescu, cu mai multe gauri in ea ca un svaiter, au facut aceleasi greseli ca si acum: AU ARATAT CU DEGETUL SPRE TRECUT SI L-AU INCRIMINAT!

Acum, oricine vrea sa intre in politica, face o vizita de cafea la DNA si trebuie sa i se controleze dosarul, nu cumva sa fi facut parte din vechea nomenclatura. Poftim? Comunismul, ca si taranistii si liberalii interbelici, REPREZINTA TRECUTUL NOSTRU! Ca nu ne mandrim cu el e una, dar e alta problema sa il incriminezi. Ii este cuiva rusine cu ce a facut? Asta e!

In momentul in care l-am incriminat, i-am nenorocit si valorile si unele norme morale care sanctionau anumite comportamente din societate.

Pentru unii e mult mai simplu sa arunce vina pe altii, decat sa aiba trecutul in vedere si sa aiba grija ca in prezent sa pastreze ce e bun si se preteaza la o anumita situatie data. De viitor nici nu mai vorbim.

Vorba aia, viitorul suna bine! Dar nu raspunde nimeni.

Paine si circ!

Iata ce spuneau romanii pentru a tine poporul in ascultare...

Din pacate la noi e invers, la noi se ofera paine si circ pentru ca alesii nostrii sa isi reconfirme pozitia, sa se asigure ca scaunul comod din catifea cu o groaza de butoane pe masa aferenta din fata lui(as putea nota ca e chiar mai inteligenta masa decat unii) le ramane inca 4 ani. De ce? Pentru ca puterea perverteste!

Abraham Lincoln spunea, daca nu ma insel, ca pentru a testa caracterul unui om da-i bani si putere. Foarte clar pentru noi. Dictonul asta se aplica de cand lumea si pamantul.

Parlamentul da salarii mai mari, guvernul nu accepta, toata lumea se scandalizeaza si la final cu ce ramanem? Cu niste oameni disperati, din doua tabere diferite. Societatea romana, care este atat de avara si egoista, ca nu va intelege efectele pe termen lung ale acestei mariri, si guvernul cu parlamentarii care sunt responsabili pentru circul creat.

Si painea unde e?

Pai in momentul de fata e inca bine, la un pret oarecum decent pentru alimentul de baza. Nu spun ca nu sunt de acord cu maririle salariale, cu totii avem nevoie de bani, dar daca se maresc toate salariile pentru toate categoriile asa, nu cred ca painea va mai avea pretul asta oarecum decent mult timp.


Paine si circ... pentru ca sunt politicienii nostrii in criza!

Motivatia de a reusi

Ce te motiveaza sa reusesti? Sunt multe lucruri care ma motiveaza. Dorinta de a fi un exemplu pentru oameni este poate cea mai grea de pus in practica. Dar nu am venit sa vorbesc despre ea. Am venit sa discut despre a le sterge zambetul de pe buze unor oameni care nu mi-au dat sanse, sau au crezut ca nu sunt pregatit pentru ceea ce fac. Ca atunci cand, in fotbal american, alergi fericit si da trenul peste tine. E cam aceeiasi chestie. Imi place sa fiu trenul, si imi place privirea lor tampa dupa. Iata inca ceva care ma motiveaza sa reusesc!

O decizie buna...

Am pornit blogul asta. Iata o decizie buna. De ce? Pentru ca doar asa pot sa transmit ceea ce simt mai pertinent, si probabil candva, ma va ajuta. Nu stiu exact cum, dar stiu ca ma va ajuta.

Nu e primul blog pe care sunt activ, asa ca voi lasa linkuri spre bloguri in care eu sunt prezent.

Star Team

Constanta Sharks