luni, 2 aprilie 2018

Gaming events si de ce le fac

Incep prin a spune ca as vrea sa ma tin mai mult de scris.

Sa scot din discutie prima problema: nu pentru bani, asta e clar.

Ma intreaba unii de ce o fac. Sa ma fac inteles atunci.



Trebui sa dam timpul inapoi cu vreo 20+ ani. Eram in adolescenta, ma jucam ca un nebun, Quake, Quake 2 si 3, Starcraft si tot ce iesea in cale cu multiplayer. Avem o retea mare la bloc. Faceam turnee mari, intre noi. Premiul cel mare: my e-pen is bigger than yours. Si cam atat.

Si visam cumva sa ajung pe scena: rock star, american football player, singer. Whatever. Eram pe scena, ma adulau fanii. Visam de mic sa fiu iubit de public.

Dar anii au trecut si sunt iubit doar de logodnica mea. Si nepoata ei. Nici mama nu ma iubeste. Dupa standardele moderne, sunt below average Joe.

Si visele au ramas. Tot ce am avut cand m-am angajat aici, la Tonis Trade, ca trebuie sa le multumesc pentru oportunitate, a fost visul publicului.

Asa ca am zis sa ofer ce eu nu am primit: Recunoasterea publicului.

De ce fac evenimente de gaming?


1. Pentru ca e altceva. Rupe rutina. O rupe bine. Ma obliga ca gandesc vertical, orizontal, diagonal. Si sa invat din greseli. Aici chiar pot sa zic ca invat. Si incerc sa imbunatatesc de la an la an.



2. Pentru ca nu am avut un mentor sa ma ghideze. Si descopar singur lucruri pe care le pot face. Se leaga de partea cu invatatul. Si sper sa fiu un exemplu pentru multi din cei care ma urmaresc. Daca visezi sa faci ceva, fa-o. Nu tine de credinta, de organizare, de nimic. Doar fa lucrul ala. Pune mana pe pix, pe hartie, vezi ce iti trebuie, da-i tare.



3. Pentru gameri: toti acesti copii minunati, care se joaca, care au aceeasi pasiune ca mine, care au trecut prin furci caudine, s-au ascuns la un moment dat, care petrec ore sa invete o rutine mecanica, ca apoi sa o bata, sa o faca praf, tandari. Si sunt multi buni la ceea ce fac. Cum se joaca etc. Si descopera, ca si mine, cum sa depaseasca limite fizice, virtuale. Nu e bun pc-ul? Da-i un overclock, schimba componenta aia etc. Si vor sa reuseasca. Dovada ca invata sa foloseasca live streaming. Nu e din cale afara sa faci astea. E munca. Dar nu o vede, nu o intelege mamaia. De-aia fura aia la putere. Ca o fac prin live stream, si mamaia asteapta la TV, cu lag si inregistrare.



4. Pentru oamenii minunati care au avut incredere in mine. La un moment dat trebuie neaparat sa le rasplatesti increderea. Trebuie. Au crezut in tine. Crede si tu in tine.



5. Pentru public. Pentru ca merita rasplatit. Orele intregi de privit, de stat acolo. Nu a avut curajul sa se bage, dar vrea sa faca parte. Pentru ca toti vrem sa ne simtim intregi. Ai cum cand vii la un eveniment de gaming. Vorbesti limba asta, o intelegi, nu te simti exclus.




Gamingul e peste tot. Jocuri de cuvinte, jocuri de putere, jocuri intre prieteni si iubiti. Jucatul a ridicat imperii si le-a si daramat.


Fac lucrul asta pentru ca ma ajuta sa nu ma mai simt gol pe interior. Si cred ca toti ne simtim asa uneori. Asa ca stai linistita, Constanta. Eu inca simt ca voi realiza ceva pentru voi. Nu ma las pana nu umplu Mamaia de gameri, vara, pe caldura torida. Vreau sa le arat astora cum se face treaba.




Dedicat logodnicei mele, Georgiana. Fac totul ca sa umple golurile din viata noastra.



Image credits: B29 Photography and events, adica Georgiana si cu mine. Nebunia noastra.
https://www.facebook.com/b29.ro/


duminică, 7 ianuarie 2018

Despre scoala

La final de seara, scriu despre scoala.

Sunt usor ametit de un pahar de vin, stau intr-o camera mica cu viitoarea mea sotie si ma gandesc...

Ce plm am facut cu anii de scoala? Contemplez efortul depus ani de zile intr-o directie. Preferam sa imi gasesc locul in viata, decat in banca de scoala.

Ce am facut cu tonele de ore de romana, de tocit de frica ca sa o multumesc pe vita incaltata Nenciu. "Ghita, in picioare! Spune lectia!" cu tonul ei pedantic. Cu tonul ei de pedaGoanca. Cu prajiturile intinse pe masa, rontaia in continuu, asculta lectia invatata peste seara, zi, noapte, weekend, ma asculta atent ca un pesedist pe protestatari si acum spunea "Stai jos! Sase! Sase! Nu ai invatat lectia! Stai jos, Ghita!".

Ce am invatat?

Frica.  De esec, de a mai avea curaj sa ridici mana ca daca nu erai buni luai nota mica, frica de profesor, frica de cine stie ce.

O frica irationala care ulterior s-a transformat, ascuns. Si culmea, toti suferim. Pentru ca daca cumva, Doamne fereste, puti la sosete la o materie, gata, coaie, ti-ai futut norocul in viata.

Si vad multi copiii din aia "ratati" care si-au gasit scopul in viata ca si-au bagat picioarele in mizeria intitulata scoala.


Dar ce am invatat din Scoala? Aia a vietii.

Ca frica e buna. Te duce spre dezgust si pana la urma inveti sa nu iti mai fie frica si sa iti bagi picioarele si sa traiesc cu consecintele.

Si acum o vad pe strada si nici macar nu o salut, nu mi-e frica de ea si nici nu ii port respect.

Si asta e doar un exemplu care ma apasa.


Suntem fiinte ale frici, dar putem alege ce sa facem cu ea.



Sunt lectii ascunse in randurile mele. Si pleaca de la cuvintele Oliviei, nu stie ce vrea sa faca in viata, dar scoala nu o ajuta. O incurca. Pentru ca si ea are o Nenciu. Si vor mai urma.