Gaming events si de ce le fac

Incep prin a spune ca as vrea sa ma tin mai mult de scris.

Sa scot din discutie prima problema: nu pentru bani, asta e clar.

Ma intreaba unii de ce o fac. Sa ma fac inteles atunci.



Trebui sa dam timpul inapoi cu vreo 20+ ani. Eram in adolescenta, ma jucam ca un nebun, Quake, Quake 2 si 3, Starcraft si tot ce iesea in cale cu multiplayer. Avem o retea mare la bloc. Faceam turnee mari, intre noi. Premiul cel mare: my e-pen is bigger than yours. Si cam atat.

Si visam cumva sa ajung pe scena: rock star, american football player, singer. Whatever. Eram pe scena, ma adulau fanii. Visam de mic sa fiu iubit de public.

Dar anii au trecut si sunt iubit doar de logodnica mea. Si nepoata ei. Nici mama nu ma iubeste. Dupa standardele moderne, sunt below average Joe.

Si visele au ramas. Tot ce am avut cand m-am angajat aici, la Tonis Trade, ca trebuie sa le multumesc pentru oportunitate, a fost visul publicului.

Asa ca am zis sa ofer ce eu nu am primit: Recunoasterea publicului.

De ce fac evenimente de gaming?


1. Pentru ca e altceva. Rupe rutina. O rupe bine. Ma obliga ca gandesc vertical, orizontal, diagonal. Si sa invat din greseli. Aici chiar pot sa zic ca invat. Si incerc sa imbunatatesc de la an la an.

2. Pentru ca nu am avut un mentor sa ma ghideze. Si descopar singur lucruri pe care le pot face. Se leaga de partea cu invatatul. Si sper sa fiu un exemplu pentru multi din cei care ma urmaresc. Daca visezi sa faci ceva, fa-o. Nu tine de credinta, de organizare, de nimic. Doar fa lucrul ala. Pune mana pe pix, pe hartie, vezi ce iti trebuie, da-i tare.

3. Pentru gameri: toti acesti copii minunati, care se joaca, care au aceeasi pasiune ca mine, care au trecut prin furci caudine, s-au ascuns la un moment dat, care petrec ore sa invete o rutine mecanica, ca apoi sa o bata, sa o faca praf, tandari. Si sunt multi buni la ceea ce fac. Cum se joaca etc. Si descopera, ca si mine, cum sa depaseasca limite fizice, virtuale. Nu e bun pc-ul? Da-i un overclock, schimba componenta aia etc. Si vor sa reuseasca. Dovada ca invata sa foloseasca live streaming. Nu e din cale afara sa faci astea. E munca. Dar nu o vede, nu o intelege mamaia. De-aia fura aia la putere. Ca o fac prin live stream, si mamaia asteapta la TV, cu lag si inregistrare.

4. Pentru oamenii minunati care au avut incredere in mine. La un moment dat trebuie neaparat sa le rasplatesti increderea. Trebuie. Au crezut in tine. Crede si tu in tine.

5. Pentru public. Pentru ca merita rasplatit. Orele intregi de privit, de stat acolo. Nu a avut curajul sa se bage, dar vrea sa faca parte. Pentru ca toti vrem sa ne simtim intregi. Ai cum cand vii la un eveniment de gaming. Vorbesti limba asta, o intelegi, nu te simti exclus.

Gamingul e peste tot. Jocuri de cuvinte, jocuri de putere, jocuri intre prieteni si iubiti. Jucatul a ridicat imperii si le-a si daramat.


Fac lucrul asta pentru ca ma ajuta sa nu ma mai simt gol pe interior. Si cred ca toti ne simtim asa uneori. Asa ca stai linistita, Constanta. Eu inca simt ca voi realiza ceva pentru voi. Nu ma las pana nu umplu Mamaia de gameri, vara, pe caldura torida. Vreau sa le arat astora cum se face treaba.




Dedicat logodnicei mele, Georgiana. Fac totul ca sa umple golurile din viata noastra.



Image credits: B29 Photography and events, adica Georgiana si cu mine. Nebunia noastra.
https://www.facebook.com/b29.ro/

Despre scoala

La final de seara, scriu despre scoala.

Sunt usor ametit de un pahar de vin, stau intr-o camera mica cu viitoarea mea sotie si ma gandesc...

Ce plm am facut cu anii de scoala? Contemplez efortul depus ani de zile intr-o directie. Preferam sa imi gasesc locul in viata, decat in banca de scoala.

Ce am facut cu tonele de ore de romana, de tocit de frica ca sa o multumesc pe vita incaltata Nenciu. "Ghita, in picioare! Spune lectia!" cu tonul ei pedantic. Cu tonul ei de pedaGoanca. Cu prajiturile intinse pe masa, rontaia in continuu, asculta lectia invatata peste seara, zi, noapte, weekend, ma asculta atent ca un pesedist pe protestatari si acum spunea "Stai jos! Sase! Sase! Nu ai invatat lectia! Stai jos, Ghita!".

Ce am invatat?

Frica.  De esec, de a mai avea curaj sa ridici mana ca daca nu erai buni luai nota mica, frica de profesor, frica de cine stie ce.

O frica irationala care ulterior s-a transformat, ascuns. Si culmea, toti suferim. Pentru ca daca cumva, Doamne fereste, puti la sosete la o materie, gata, coaie, ti-ai futut norocul in viata.

Si vad multi copiii din aia "ratati" care si-au gasit scopul in viata ca si-au bagat picioarele in mizeria intitulata scoala.


Dar ce am invatat din Scoala? Aia a vietii.

Ca frica e buna. Te duce spre dezgust si pana la urma inveti sa nu iti mai fie frica si sa iti bagi picioarele si sa traiesc cu consecintele.

Si acum o vad pe strada si nici macar nu o salut, nu mi-e frica de ea si nici nu ii port respect.

Si asta e doar un exemplu care ma apasa.


Suntem fiinte ale frici, dar putem alege ce sa facem cu ea.



Sunt lectii ascunse in randurile mele. Si pleaca de la cuvintele Oliviei, nu stie ce vrea sa faca in viata, dar scoala nu o ajuta. O incurca. Pentru ca si ea are o Nenciu. Si vor mai urma.

Tech and Gaming Fest - Din perspectiva unui organizator

A venit, l-am facut, a trecut.

Tech & Gaming fest la Vivo Constanta. Facut de mine. Cu ajutorul unor oameni minunati care au nebunia sa creada in mine. Georgi, Traian, Irina, Mitu, Simona si Alina, Madalina, Marius si Emilian, Simona si Mara. Cu niste branduri, nene, cu responsabilitatea de a face treaba sa iasa bine: Acer, Epson, TP-Link, B29 si Tonis Trade.

Dar cum s-a simtit? Si cine sunt?

Sa incepem prin cine cred eu ca sunt. As avea curajul sa spun ca sunt simplu. Pana acum 2 ani, caram bani si ma plimbam cu blindata. Aveam doar o pasiune, IT-ul si tot ce tine de IT. De mic am avut placerea sa imi bag nasul in calculatoare, sa le desfac, curat, instalez piese noi, Windows, overclock. Si sa ma joc. Mult. Si de-asta am dezvoltat multe prietenii.

Iar acum 1 an de zile, un om unic, Costin sau Celmaitarero de pe forum m-a propus pentru un post in compania unde lucrez. Si de aici pana la Tech & Gaming a fost un iures. Am cunoscut oameni noi, am vazut si partea urata a IT-ului. dar am gustat si partea de evenimente.

Deci, cum s-a simtit?

Totul incepe cu o idee, un vis. Un telefon, 2-3 intalniri si mult entuziasm. Si iti schitezi planul si te tii de el. Stiti ce se spune, ca Dumnezeu rade la planurile noastre. Rade fiindca nu ne tinem de ele. Nu sfintim locul.

Spider pe pozitie noaptea la ora 1.

Si apoi vine munca. Multa munca. Flyere, mesaj, regulamente, munca fizica, munca de infrastructura, mult ras, multi nervi la incapacitatea unor oameni in pozitii de sus sa faca ceva( sau rea vointa), iar mult ras, alergat cu masini pe ceata, multe glume si bucuria de a revedea pe cei mai sus mentionati.

Apoi vine seara dinaintea evenimentului. Si dai emotii, si griji si frica. Cata frica! Si te gandesti: m-am intins prea tare, am facut bine? Si vezi prima geana de lumina. Si scuturi frica si indoiala, te dai jos din pat, te imbraci si calci increzator. Atatia oameni cred in tine. Fa-o bine!

Dam startul si te uiti in jur. Peste 100 de oameni la 10 dimineata. La 12 nu mai loc sa arunci un chibrit. Start meciuri, emotie, stres pe concurenti. Si te duci si la celelalte standuri. Merge treaba? Florin e ok? Radu are timp de o tigara? E hartie la imprimanta? Sunt oameni la TP-Link. O mica problema: trebuie luata o decizie rapid. Si sari de la una alta. E acolo ceva in mine, ma simt bine. Energia oamenilor si fericirea lor de a vedea si de a face parte din asa ceva e molipsitoare.

Orele trec, uiti sa mananci, nu bei apa, sunt ragusit, de abia vorbesc, dar nu ma las. Trag in continuare. Si se inchide prima zi. Si nu stiu ce sa simt. Totul este nebunie.

Duminica incepem mai devreme. Nu stiu daca am dormit 2 ore legat. La fel, scutur neincrederea, dai pe gat cafeaua, baga Trachisan. Da-i, nene! Nu e timp de zabovit.

Si nu il termin duminica. La dracu'! Doar ca nu am atins in program. Dar baietii astia chiar au jucat. Toate echipele. Genial, frate! Baieti de baieti! Toti. De-asta imi plac mie gamerii. Nu conteaza cine lupa mea esti. Joci LoL, CS:GO, Diablo sau mai stiu eu ce, vorbesti o limba, ai o experienta, o pasiune. Ai suflet! Exact cum era in anii '90 cu rockerii si rapperii. Fix la fel. O experienta de viata, un loc unde toti putem fi ce dorim.

Dar il termin o saptamana mai tarziu. Si chem si lumea la un bar la Schnell. Sa vadem semifinala. Asta in timp ce in timpul zilei eram la munca. Si duminica la fel. De la munca da-i si vezi meciuri. Nu ma las. Puneam modem 3G si tot vedeam cum fac baietii astia. Si se joaca. Pe bune. Cu tot ce trebuie. Chiar daca de acasa. Si se termina. Bum! Gata! Nu stiu ce sa simt. Intre timp, la munca, toti s-au cacat pe mine. Deh, vreau sa ies in fata. Asta nu-mi place. Lumea nu intelege. Traieste in frica. Nu vreau sa ies in plm in fata, dar cineva trebuie sa si-o asume. Cineva trebuie sa aiba curaj sau nebunie sa faca ceva. Fac eu, ba. Numai sa nu mai spuneti ca vreau sa ies in fata.

O fac pentru oamenii astia minunati. Sa fie clar. O fac pentru oamenii din echipe, pentru aia de acasa care se viseaza pe scena si vor sa fie profesionisti. O fac pentru emotie si energie. O fac pentru spirit. O fac pentru Georgi. O fac pentru Traian si Irina de la Acer, pentru Alina si Simona de la Epson, pentru Mara, Sarmis, Simona si echipa de la TP-Link. O fac pentru Mitu, pentru George de la Bucuresti care nu a putut veni, o fac pentru Madalina si pentru Magda de la Tonis. O fac pentru Marius si pentru Emilian de la Vivo. 

Si o fac si pentru mine. ca ma face fericit.

PS Irina, iti multumesc ca ai crezut in mine.

Primul weekend de primavara

Dupa frigul si ninsoare din luna ianuarie, mai precis spre final de luna, iata ca se arata si zile de speranta si caldura. Astept primavara sa vina pentru aerul ei cald.

La plimbare pe ponton

Am inceput cu o plimbare pe pontonul din Mamaia. Nu l-am prins inghetat, dar l-am prins la fel de populat ca in vara. Desi era innourat si putina ceata, vantul adia usor si era o placere sa simti aerul curat al marii.

De asemenea, am asistat fascinat la doua cupluri cum incercau sa surprinda maiestoasa saritura a unui Gigel in aer. Cu burst photo prezenta in mai toate telefoanele moderne(si nu umblau cu chestii ieftine), ei se chinuiau cu single shot. "Sar la 3! 1... 2... 3...!" Poc facu scandura si click aparatele foto. Sunt sigur ca Gigel are foto foarte artistice cu el intr-un picior.

Pontonul Mamaia

Ceata usoara din aer

Rămășițele frigului

Silhouttes

Duminica a fost cald! Zi veritabila de primavara. Ca tot Constanteanul, am iesit la plimbare pe faleza. Eu, Georgi si jumatate de oras... Pozele vorbesc de la sine, asa ca eu acum o sa tac.

Harbor

The Moon was also present

Buncarul de sub Cazino

Cacastori la masa

Si meduzele se plimbau

Portul turistic Tomis

Un "tango" mult prea delicat

Dar nu are nici o treaba cu dansul.

Cum reiei si cum refaci ce ai lasat prada focului, arogantei si naturii umane? Cum refaci o linie de legatura? Nu stiu daca se pune problema de incredere, dar se pune problema de reticenta.


Cumva am ajuns omul negru indirect, si asta poate fiindca mi-a lipsit curajul sa spun lucrurilor pe nume. Dar am curajul sa recunosc ca am gresit, si am curajul sa ridic privirea din podea in speranta ca voi avea iar privilegiul unor prezente selecte.

Deci, cum repari? Sau merita reparat?

Gandurile unei zile de luni

Luni... Aceasta zi minunata a saptamanii. Habar nu am de ce ma trezesc luni uneori.

In special in lunea asta. Am asistat la doua procese de omor calificat. Am observat cum lumea nu pretuieste informatile personale si cum unii magistrati si magistrate dau dovada de o nesimtire iesita din comun.


Si cu toate astea nu imi pot scoate din cap dorinta unuia din cei doi acuzati de omor de a iesi din arestul preventiv. El nu este un pericol pentru societate. Doar l-a omorat pe unul ca i-a baut un sfert de pahar de bere. Cu o coada de matura, lovituri in plex si genunchi in fata. Saracutul nu se simte bine la puscarie ca sunt oameni violenti.


Dar eu, ar trebui sa ma simt in siguranta cu unul ca el liber?

Capul de perete

Aceasta actiune necesara pentru repornirea sistemului neuronal.


Ma uit pe blogul meu si imi dau seama cat de nesimtit am fost ca nu m-am tinut de el. Imi placea mai mult de cel care scria atunci, decat de cel de acum.


Ma duc sa ma dau cu capul de un perete, poate imi revin.