Primul weekend de primavara

Dupa frigul si ninsoare din luna ianuarie, mai precis spre final de luna, iata ca se arata si zile de speranta si caldura. Astept primavara sa vina pentru aerul ei cald.

La plimbare pe ponton

Am inceput cu o plimbare pe pontonul din Mamaia. Nu l-am prins inghetat, dar l-am prins la fel de populat ca in vara. Desi era innourat si putina ceata, vantul adia usor si era o placere sa simti aerul curat al marii.

De asemenea, am asistat fascinat la doua cupluri cum incercau sa surprinda maiestoasa saritura a unui Gigel in aer. Cu burst photo prezenta in mai toate telefoanele moderne(si nu umblau cu chestii ieftine), ei se chinuiau cu single shot. "Sar la 3! 1... 2... 3...!" Poc facu scandura si click aparatele foto. Sunt sigur ca Gigel are foto foarte artistice cu el intr-un picior.

Pontonul Mamaia

Ceata usoara din aer

Rămășițele frigului

Silhouttes

Duminica a fost cald! Zi veritabila de primavara. Ca tot Constanteanul, am iesit la plimbare pe faleza. Eu, Georgi si jumatate de oras... Pozele vorbesc de la sine, asa ca eu acum o sa tac.

Harbor

The Moon was also present

Buncarul de sub Cazino

Cacastori la masa

Si meduzele se plimbau

Portul turistic Tomis

Un "tango" mult prea delicat

Dar nu are nici o treaba cu dansul.

Cum reiei si cum refaci ce ai lasat prada focului, arogantei si naturii umane? Cum refaci o linie de legatura? Nu stiu daca se pune problema de incredere, dar se pune problema de reticenta.


Cumva am ajuns omul negru indirect, si asta poate fiindca mi-a lipsit curajul sa spun lucrurilor pe nume. Dar am curajul sa recunosc ca am gresit, si am curajul sa ridic privirea din podea in speranta ca voi avea iar privilegiul unor prezente selecte.

Deci, cum repari? Sau merita reparat?

Gandurile unei zile de luni

Luni... Aceasta zi minunata a saptamanii. Habar nu am de ce ma trezesc luni uneori.

In special in lunea asta. Am asistat la doua procese de omor calificat. Am observat cum lumea nu pretuieste informatile personale si cum unii magistrati si magistrate dau dovada de o nesimtire iesita din comun.


Si cu toate astea nu imi pot scoate din cap dorinta unuia din cei doi acuzati de omor de a iesi din arestul preventiv. El nu este un pericol pentru societate. Doar l-a omorat pe unul ca i-a baut un sfert de pahar de bere. Cu o coada de matura, lovituri in plex si genunchi in fata. Saracutul nu se simte bine la puscarie ca sunt oameni violenti.


Dar eu, ar trebui sa ma simt in siguranta cu unul ca el liber?

Capul de perete

Aceasta actiune necesara pentru repornirea sistemului neuronal.


Ma uit pe blogul meu si imi dau seama cat de nesimtit am fost ca nu m-am tinut de el. Imi placea mai mult de cel care scria atunci, decat de cel de acum.


Ma duc sa ma dau cu capul de un perete, poate imi revin.

Ma simt pierdut

Ma trezesc in fiecare dimineata si pornesc PC-ul, ca sa imi beau cafeaua in timp ce butonez si navighez pe internet. O rutina comuna a multora zic eu.

Si ma simt pierdut ca simt ca lipseste ceva. Si nu stiu ce sa caut, nu stiu ce vreau sa gasesc. Intru pe facebook, si gasesc numai mesaje despre inima, dragoste si mai stiu eu ce. Obositoare. Si vreau sa ascult ceva, dar gasesc doar melodii ce suna comun, lipsit de substanta sau mesaj. Rar mai gasesc ceva ce merita reascultat, dar pana si alea palesc.

Si zilele astea am regasit melodii din adolescenta mea. Marilyn Manson, System of a Down etc. Acele trupe numite sataniste, rebele sau mai stiu eu ce. Dar de fapt mesajul lor este veridic si deranjeaza. Si ma regasesc iar.


Observ ca muzica din ziua de azi e filtrata puternic si larg raspandita cea cu un mesaj comun, social acceptat, ridicat la rang de lege necesara pentru ziua de azi. Nu ne mai acceptam conditia fiindca domnita din melodie spune ca noi trebuie sa fim frumosi, la moda si "rebeli". Dar parca suntem toti prea la fel. Nu mai suntem originali, nu mai suntem noi.