Tech & Gaming fest la Vivo Constanta. Facut de mine. Cu ajutorul unor oameni minunati care au nebunia sa creada in mine. Georgi, Traian, Irina, Mitu, Simona si Alina, Madalina, Marius si Emilian, Simona si Mara. Cu niste branduri, nene, cu responsabilitatea de a face treaba sa iasa bine: Acer, Epson, TP-Link, B29 si Tonis Trade.
Dar cum s-a simtit? Si cine sunt?
Sa incepem prin cine cred eu ca sunt. As avea curajul sa spun ca sunt simplu. Pana acum 2 ani, caram bani si ma plimbam cu blindata. Aveam doar o pasiune, IT-ul si tot ce tine de IT. De mic am avut placerea sa imi bag nasul in calculatoare, sa le desfac, curat, instalez piese noi, Windows, overclock. Si sa ma joc. Mult. Si de-asta am dezvoltat multe prietenii.
Iar acum 1 an de zile, un om unic, Costin sau Celmaitarero de pe forum m-a propus pentru un post in compania unde lucrez. Si de aici pana la Tech & Gaming a fost un iures. Am cunoscut oameni noi, am vazut si partea urata a IT-ului. dar am gustat si partea de evenimente.
Deci, cum s-a simtit?
Totul incepe cu o idee, un vis. Un telefon, 2-3 intalniri si mult entuziasm. Si iti schitezi planul si te tii de el. Stiti ce se spune, ca Dumnezeu rade la planurile noastre. Rade fiindca nu ne tinem de ele. Nu sfintim locul.
 |
| Spider pe pozitie noaptea la ora 1. |
Si apoi vine munca. Multa munca. Flyere, mesaj, regulamente, munca fizica, munca de infrastructura, mult ras, multi nervi la incapacitatea unor oameni in pozitii de sus sa faca ceva( sau rea vointa), iar mult ras, alergat cu masini pe ceata, multe glume si bucuria de a revedea pe cei mai sus mentionati.
Apoi vine seara dinaintea evenimentului. Si dai emotii, si griji si frica. Cata frica! Si te gandesti: m-am intins prea tare, am facut bine? Si vezi prima geana de lumina. Si scuturi frica si indoiala, te dai jos din pat, te imbraci si calci increzator. Atatia oameni cred in tine. Fa-o bine!
Dam startul si te uiti in jur. Peste 100 de oameni la 10 dimineata. La 12 nu mai loc sa arunci un chibrit. Start meciuri, emotie, stres pe concurenti. Si te duci si la celelalte standuri. Merge treaba? Florin e ok? Radu are timp de o tigara? E hartie la imprimanta? Sunt oameni la TP-Link. O mica problema: trebuie luata o decizie rapid. Si sari de la una alta. E acolo ceva in mine, ma simt bine. Energia oamenilor si fericirea lor de a vedea si de a face parte din asa ceva e molipsitoare.
Orele trec, uiti sa mananci, nu bei apa, sunt ragusit, de abia vorbesc, dar nu ma las. Trag in continuare. Si se inchide prima zi. Si nu stiu ce sa simt. Totul este nebunie.
Duminica incepem mai devreme. Nu stiu daca am dormit 2 ore legat. La fel, scutur neincrederea, dai pe gat cafeaua, baga Trachisan. Da-i, nene! Nu e timp de zabovit.
Si nu il termin duminica. La dracu'! Doar ca nu am atins in program. Dar baietii astia chiar au jucat. Toate echipele. Genial, frate! Baieti de baieti! Toti. De-asta imi plac mie gamerii. Nu conteaza cine lupa mea esti. Joci LoL, CS:GO, Diablo sau mai stiu eu ce, vorbesti o limba, ai o experienta, o pasiune. Ai suflet! Exact cum era in anii '90 cu rockerii si rapperii. Fix la fel. O experienta de viata, un loc unde toti putem fi ce dorim.
Dar il termin o saptamana mai tarziu. Si chem si lumea la un bar la Schnell. Sa vadem semifinala. Asta in timp ce in timpul zilei eram la munca. Si duminica la fel. De la munca da-i si vezi meciuri. Nu ma las. Puneam modem 3G si tot vedeam cum fac baietii astia. Si se joaca. Pe bune. Cu tot ce trebuie. Chiar daca de acasa. Si se termina. Bum! Gata! Nu stiu ce sa simt. Intre timp, la munca, toti s-au cacat pe mine. Deh, vreau sa ies in fata. Asta nu-mi place. Lumea nu intelege. Traieste in frica. Nu vreau sa ies in plm in fata, dar cineva trebuie sa si-o asume. Cineva trebuie sa aiba curaj sau nebunie sa faca ceva. Fac eu, ba. Numai sa nu mai spuneti ca vreau sa ies in fata.
O fac pentru oamenii astia minunati. Sa fie clar. O fac pentru oamenii din echipe, pentru aia de acasa care se viseaza pe scena si vor sa fie profesionisti. O fac pentru emotie si energie. O fac pentru spirit. O fac pentru Georgi. O fac pentru Traian si Irina de la Acer, pentru Alina si Simona de la Epson, pentru Mara, Sarmis, Simona si echipa de la TP-Link. O fac pentru Mitu, pentru George de la Bucuresti care nu a putut veni, o fac pentru Madalina si pentru Magda de la Tonis. O fac pentru Marius si pentru Emilian de la Vivo.
Si o fac si pentru mine. ca ma face fericit.
PS Irina, iti multumesc ca ai crezut in mine.
