Ma trezesc in fiecare dimineata si pornesc PC-ul, ca sa imi beau cafeaua in timp ce butonez si navighez pe internet. O rutina comuna a multora zic eu.
Si ma simt pierdut ca simt ca lipseste ceva. Si nu stiu ce sa caut, nu stiu ce vreau sa gasesc. Intru pe facebook, si gasesc numai mesaje despre inima, dragoste si mai stiu eu ce. Obositoare. Si vreau sa ascult ceva, dar gasesc doar melodii ce suna comun, lipsit de substanta sau mesaj. Rar mai gasesc ceva ce merita reascultat, dar pana si alea palesc.
Si zilele astea am regasit melodii din adolescenta mea. Marilyn Manson, System of a Down etc. Acele trupe numite sataniste, rebele sau mai stiu eu ce. Dar de fapt mesajul lor este veridic si deranjeaza. Si ma regasesc iar.
Observ ca muzica din ziua de azi e filtrata puternic si larg raspandita cea cu un mesaj comun, social acceptat, ridicat la rang de lege necesara pentru ziua de azi. Nu ne mai acceptam conditia fiindca domnita din melodie spune ca noi trebuie sa fim frumosi, la moda si "rebeli". Dar parca suntem toti prea la fel. Nu mai suntem originali, nu mai suntem noi.
sâmbătă, 18 ianuarie 2014
sâmbătă, 21 decembrie 2013
Daca cineva ar intreba...
Care este cea mai buna calitate a ta, ce ai raspunde?
Eu as spune ca pot sa iert.
Eu as spune ca pot sa iert.
joi, 19 decembrie 2013
Nu am mai scris.
Si nu o fac. Desi ar trebui. Pentru ca atunci cand scriu sunt cine vreau eu sa fiu, pot experimenta si ma pot juca cu realitatea. E cel mai puternic instrument pe care il am. Imi pare rau ca nu o fac mai des.
Dar problema e ca nu stiu ce vreau sa scriu. Sau poate ca nu sunt consecvent. Imi tin de multe ori gandurile pentru tine, nu le exprim si implicit nu invat nimic. Nu ma bucur de experiente noi, nu cunosc critici noi. Se apropie inca un final de an.
Si vreau sa imi promit ca macar in fiecare zi voi asterne un gand despre ceva, aici. In speranta ca mai sunt oameni care citesc sau care vor pur si simplu sa vada ca nu sunt singuri, ca nu doar ei gandesc asa.
Dar problema e ca nu stiu ce vreau sa scriu. Sau poate ca nu sunt consecvent. Imi tin de multe ori gandurile pentru tine, nu le exprim si implicit nu invat nimic. Nu ma bucur de experiente noi, nu cunosc critici noi. Se apropie inca un final de an.
Si vreau sa imi promit ca macar in fiecare zi voi asterne un gand despre ceva, aici. In speranta ca mai sunt oameni care citesc sau care vor pur si simplu sa vada ca nu sunt singuri, ca nu doar ei gandesc asa.
joi, 15 martie 2012
Final de drum
Am ajuns la inca un final de drum, inca unul din cele prea dese ale ultimelor luni.
Nevoia, nevoi si tot ce tine de nevoie/nevoi te imping sa accepti chestii care in mod normal nu ar trebui acceptate.
Practic, am acceptat sa ma "vand" fara nimic, iar acum, la acest final de drum, nu am nimic. Ce e mai rau, pretentii inca exista. Prostia mea. Pacatul si greutatile vremurilor in care traim.
Si unii au tupeu sa zica ca generatia lor a facut si a dres, cand generatia lor imi mototoleste tineretea si o arunca la gropa comuna a mortilor.
Multumesc!
Nevoia, nevoi si tot ce tine de nevoie/nevoi te imping sa accepti chestii care in mod normal nu ar trebui acceptate.
Practic, am acceptat sa ma "vand" fara nimic, iar acum, la acest final de drum, nu am nimic. Ce e mai rau, pretentii inca exista. Prostia mea. Pacatul si greutatile vremurilor in care traim.
Si unii au tupeu sa zica ca generatia lor a facut si a dres, cand generatia lor imi mototoleste tineretea si o arunca la gropa comuna a mortilor.
Multumesc!
vineri, 15 aprilie 2011
Cand ai nevoie de ajutor
Cand ai nevoie de ajutor, financiar, moral etc., incepi sa intrebi in stanga si in dreapta, cine ti-l poate oferi. Pana la urma de-aia ai nevoie de ajutor
In cazul meu, surpriza! Nimeni! Dap! Exact! Nu investiti in tineri ca ei nu reprezinta nimic. Investiti in cretini si tampiti, cei care nu au facut nimic cu viata lor si distrugeti in acest proces viata altora!
Ce fericire pe capul tau sa ai nevoi, sa fii tanar, de abia sa te descurci si cand ceri ajutorul sa fi refuzat( urat, frumos, nu conteaza).
Si pe aceasta cale multumesc si cretinului de la inceput de an care nu are minimul de demnitate sa dea dovada de umanitate.
Din acest moment, declar oficial ca nu mai ajut nici pe dracu, nu mai raspund la nici o intrebare fara sa fiu rasplatit, financiar sau moral.
In cazul meu, surpriza! Nimeni! Dap! Exact! Nu investiti in tineri ca ei nu reprezinta nimic. Investiti in cretini si tampiti, cei care nu au facut nimic cu viata lor si distrugeti in acest proces viata altora!
Ce fericire pe capul tau sa ai nevoi, sa fii tanar, de abia sa te descurci si cand ceri ajutorul sa fi refuzat( urat, frumos, nu conteaza).
Si pe aceasta cale multumesc si cretinului de la inceput de an care nu are minimul de demnitate sa dea dovada de umanitate.
Din acest moment, declar oficial ca nu mai ajut nici pe dracu, nu mai raspund la nici o intrebare fara sa fiu rasplatit, financiar sau moral.
luni, 11 aprilie 2011
Axiome
1. Vin A(pocalipsa)legerile Electorale din 2012. Guvernul care ne conduce acum va da iar drumul la bani, si 50% din masa totala a vontatilor isi va da iar acordul ca astia sa ne conduca...
2. Nu ne vom schimba niciodata. Prostul gust, mizeria umana si decadenta ne sunt native, apar in codul genetic. Suntem urmasii romanilor. Mare popor, mare civilizatie, dar decadent. Asa si noi. Doar ca nu sunt mari. Si nici civilizati. Si nici nu avem conducere sau lideri care sa ne tina in frau.
3. Ne meritam liderii si pe cei care ne conduc tara si ne meritam soarta.
4. 5 ani si se duce dracu' de tot Romania. Vom pierde si ceva teritorii, demnitatea va fi la pamant si ne va fi frica sa iesim pe strada. Deja ne e, dar ni se va cere taxa de protectie de la iesirea din bloc.
5. Statul exista doar sa ia de la tine si sa ii protejeze pe aia care au privilegii( aka minoritati, partenerii de afaceri ai celor care conduc statul si orice alt corupt).
6. Cand am inceput reforma in stat, nu ne-am uitat la nevoile noastre. Am remodelat statul dupa concepte democratice, europene, moderne pe o societate incapabila sa se guverneze singura si pe o economie fantoma.
2. Nu ne vom schimba niciodata. Prostul gust, mizeria umana si decadenta ne sunt native, apar in codul genetic. Suntem urmasii romanilor. Mare popor, mare civilizatie, dar decadent. Asa si noi. Doar ca nu sunt mari. Si nici civilizati. Si nici nu avem conducere sau lideri care sa ne tina in frau.
3. Ne meritam liderii si pe cei care ne conduc tara si ne meritam soarta.
4. 5 ani si se duce dracu' de tot Romania. Vom pierde si ceva teritorii, demnitatea va fi la pamant si ne va fi frica sa iesim pe strada. Deja ne e, dar ni se va cere taxa de protectie de la iesirea din bloc.
5. Statul exista doar sa ia de la tine si sa ii protejeze pe aia care au privilegii( aka minoritati, partenerii de afaceri ai celor care conduc statul si orice alt corupt).
6. Cand am inceput reforma in stat, nu ne-am uitat la nevoile noastre. Am remodelat statul dupa concepte democratice, europene, moderne pe o societate incapabila sa se guverneze singura si pe o economie fantoma.
Nu mai cred...
Nu mai cred in nimic. Incep sa desconsider tot. Inclusiv pe mine! Daca oamenii dezamagesc, eu dezamagesc, atunci de ce nu sa incep sa desconsider tot. Iau totul la bani marunti. Cam asa trebuie.
Ca sa ne aducem minte ce stim, ca sa regretam, ca sa invatam!
Primul lucru in care nu am mai crezut a fost Dumnezeu. Da, primul lucru in care incepem sa ne pierdem credinta( pacatosii naibii ce suntem). Apoi pierzi credinta in familie, in cei din jur si continui pana nu iti mai ramane nimic in care sa crezi.
Si apoi se intampla minunea. Pui mana pe ceva, atingi vreun obiect, ceva, faci un lucru, cat de minor si iti dai seama ca de fapt totul e in tine. Si incepi iar sa crezi.
E ca si credinta mea in pace. Cred in pace, dar pentru ea tre sa purtam niste razboaie. E vorba de presiune, de durere etc. Tre' sa porti un razboi cu tine ca sa ai pace iar.
Ca sa ne aducem minte ce stim, ca sa regretam, ca sa invatam!
Primul lucru in care nu am mai crezut a fost Dumnezeu. Da, primul lucru in care incepem sa ne pierdem credinta( pacatosii naibii ce suntem). Apoi pierzi credinta in familie, in cei din jur si continui pana nu iti mai ramane nimic in care sa crezi.
Si apoi se intampla minunea. Pui mana pe ceva, atingi vreun obiect, ceva, faci un lucru, cat de minor si iti dai seama ca de fapt totul e in tine. Si incepi iar sa crezi.
E ca si credinta mea in pace. Cred in pace, dar pentru ea tre sa purtam niste razboaie. E vorba de presiune, de durere etc. Tre' sa porti un razboi cu tine ca sa ai pace iar.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)